Când eram copil mereu făceam frigănele, sau pâine cu ou. O mâncam cu zahăr și cu dulceață. Este o rețetă a copilăriei. Țin minte cum tăia bunica feliile groase de pâine, le înmuia prin lapte cu zahăr, apoi le trecea prin ou și le punea în tigaie până căpătau o culoare galbenă, superbă. Mereu miroseau delicios, pentru că în lapte punea „miroase”: fie esență de rom, fie de vanilie, fie coajă de portocale.
Aș fi mâncat în fiecare zi frigănele cu zahăr. Acum, ca mamă, încerc să le fac și eu Micilor Mofturoși.
Ingrediente:
O pâine albă;
3 ouă;
300/400ml de lapte;
2 pliculețe de zahăr vanilat;
Dacă le vreți dulci, puneți 2 linguri de zahăr în lapte;
Ulei sau unt pentru prăjit.
E o rețetă ușoară, rapidă, delicioasă, pe care o puteți prepara alături de copii. Aveți nevoie de de pâine și de ouă.
Nu contează ce tip de pâine folosiți: albă, neagră, cu semințe. Ideal e să fie în casă de câteva zile, să se fi întărit. Dacă aveți cozonac vechi, uscat, e delicios.
Bateți ouăle, tăiați pâine, puneți tigaia pe foc. Amestecați zahărul cu laptele. tăiați pâine felii grosuțe. Treceți rapid pâinea prin lapte, pe o parte și pe cealaltă. Apoi prin ou. Apoi o puneți în tigaie, la foc mediu spre mare. O țineți 30 de secunde pe o parte, apoi o întoarceți.
La final, așa vor arăta:
Le puteți servi cu banane, cu afine, cu miere, cu cașcaval, cu brânză rasă. Mai jos câteva sugestii:
Indiferent de pâinea folosită, sau dacă le vreți dulci sau sărate, frigănelele vă vor aduce aminte de copilărie.
Poftă bună!
Lavi Mama Chilli
Give a shoutout to Joseph Gonzalez on social, from unsplash.
Timpul trece atât de repede. Nu îmi vine să cred ce repede au trecut cei 2 ani de concediu de creștere copil, copii în cazul meu. S-au împlinit deja 3 luni de când am reînceput activitatea. Sunt iarăși în câmpul muncii.
Să vorbim despre readaptarea mea la job. Este o situație specială. Am început munca lucrând (tot) de acasă. Aspectul acesta a făcut lucrurile să fie mai ușoare atât pentru mine, cât și pentru copii. Și cum ei încă nu au descoperit frumusețea somnului de 8 ore, este mult mai comod și mai ușor și pentru mine să nu fie nevoie să mă trezesc în creierii dimineții și să mă pregătesc pentru plecarea la muncă, cu 2 copii mici plângând după mami. Stresul reîntoarcerii la birou exista în conștientul și subconștientul meu. Simțeam presiunea încă din aprilie cum se apasă pe umerii mei.
Consider că sinceritatea este una din calitățile mele, chiar dacă unii îl consideră defect. Așa că pot spune cu mâna pe inimă că mi-a prins foarte bine acest concediu de 2 ani, am putut să mă bucur de fiecare etapă a copiilor. Și Sashei și lui Patrick le-a prins tare bine să petreacă timp cu mami. Cu siguranță aș face la fel lucrurile și a doua oară. Nu regret deloc timpul acesta în care m-am rupt de carieră și m-am dedicat copiilor. Nu regret faptul că am pus creșterea copiilor și plăcerile maternității, în fața carierei. O pauză de 2 ani nu înseamnă nimic. Vom lucra până la adânci bătrâneți. Copiii vor crește și ar fi plăcut să își aducă aminte de timpul petrecut împreună și nu de lipsa mamei pentru a fugi la job.
2 ani departe de job au însemnat o schimbare a perspectivei mele. Recunosc că acești ani m-au făcut să pierd legătura cu colegii, cu tot ce se întâmplă în echipa mea, cu toate schimbările de personal din echipă, cu programele, procesele, procedurile care mereu se schimbă într-o corporație. Cu alte cuvinte: deși sunt veche, totul mi se pare nou. La 3 luni după reînceperea muncii, mă simt încă neadptată, neintegrată, pierdută în necunoscut.
Să vorbim despre asta, despre acest trend corporatist de a face mămicile reîntoarse la muncă să se simtă pierdute. Ești un angajat vechi, așa că nu vei beneficia de formările unui angajat nou, chiar dacă totul s-a schimbat cât timp tu ai fost plecată. Și e normal să se schimbe. Change is good! Colegii sunt toții obosiți, plictisiți, se poartă cu tine ca și cum deja ar trebui să știi chestiile astea. Așa că: de ce nu le știi?
Răspunsul e simplu și vei fi mereu judecată pentru asta: nu le știu pentru că în acești doi ani am ales să mă ocup de 2 omuleți minunați și nu am ținut pasul cu schimbările din birou. Biroul meu a fost înlocuit de o masă de înfășat, de biberoane, de suzete, jucării și lecturi despre diversificare și psihologie/parenting. Și sunt mândră de asta.
Sunt multe lucruri pe care încă nu le cunosc. Încerc să nu mai țin cont de tot ce știam și să învăț noul mod de lucru, noile programe. Mă consider o fire deschisă la nou, așa că încerc să pășesc optimistă în acest nou trend, încerc să țin pasul cu tehnologizarea, cu noul mod de lucru. Care mi se pare mult mai bun ca vechiul mod de lucru, cel de acum 2 ani. Și totuși, de ce nu mă simt încă funcțională? Pentru că am multe de învățat și pentru că e tare greu să le înveți singură pe toate, pentru că ești un angajat vechi, care trebuie să gândească într-un mod nou. Lucrul acesta aduce un stres destul de mare. Foarte mare. Pe umerii unei mame de gemeni (mai e nevoie să spun că deja sunt stresată de doi mici omuleți?!?), această povară își face loc lângă sutele de întrebări legate de copii.
Înainte de a rămâne gravidă, înainte de a pleca în concediu, multe mămici îmi spuneau că se simt mai productive de când au copil. Sunt mai bune la prioritizarea task-urilor profesionale pentru a le rezolva și pe cele personale. Toate îmi spuneau cât de greu este să te reîntorci la muncă și cât de bine îți face asta. Sunt o fire organizată, iar cu gemeni este nevoie să fi organizată, dacă vrei să mai ai timp și pentru tine. Așa că, organizarea este un punct forte și voi spune și eu același lucru: o mamă este mult mai productivă.
Ce am observat în cele 3 luni:
sunt la fel de bună, poate chiar mai bună ca înainte, la mutitasking;
uit foarte ușor, foarte repede – se pare că toată discuția despre mom-brain e reală;
to do list-ul este încă un punct foarte important al dimineților mele;
mi-am creat un cod de urmărire al task-urilor profesionale și personale;
credeam că voi avea mai puțină răbdare cu copiii, însă tot cu ei am răbdare maximă, doar că nu mai am aceeași răbdare cu colegii;
am toleranță mai mică ca înainte la ”nu pot” – acum sunt ferm convinsă că este ”nu vreau”;
energia mea se împarte bine între job și copiii;
îmi ador timpul liber, petrecut cu copiii, și îl valorific la maxim.
Cariera mea se îmbină cu viața personală. Munca de acasă este mai grea, muncesc mai mult ca la birou. Dar am scăpat de timpul pe care îl petreceam pe drum, timpul machiatului, alegerii hainelor. Timpul acesta îl petrec altfel.
Nu știu cum vor fi următoarele luni, următorii ani. În contextul actual, nici unul din noi nu poate spune cum vom fi peste o lună, 3 luni sau 1 an. Poate așa se va schimba întrebarea clasică de la interviuri: ”Și unde te vezi în următorii 5 ani?” Ei bine, răspunsul cel mai potrivit acum e: ”Sper doar să fiu sănătos și cu teste negative.” sau într-o engleză britanică stropită cu umor negru: ”Alive. I see myself live and kicking.”
În concluzie, întoarcerea din concediul de maternitate este o provocare. Maternitatea NU este un regres al femeii de carieră, sau al carierei ei, ci, din contră, este un progres. Work-from-home este doar o parte a timpului meu și a vieții mele, nu reprezintă muncă toată ziua. Nu este singura mea activitate.
Experiențele noastre sigur diferă în funcție de job, în funcție de natura fiecăruia, în funcție de copiii, însă încercați să extrageți doar lucrurile pozitive din reîntoarcerea la muncă. Le puteți spune cu mândrie copiilor: ”Mami merge și la muncă!”
Cu drag,
Lavi – Working Mom
Thanks to Charles Deluvio for sharing their work on Unsplash
Cu ce începe ziua mea? Cu niște copii mici care sar la noi în pat, cu o cafea băută în fotoliu, încercând să mă trezesc, și, bineînțeles, cu Mickey Mouse. Înainte urmăream știrile sau ascultam muzică. Acum Mickey l-a înlocuit pe Busu. Diminețile mele sunt mult, mult mai frumoase. Chiar și cu cearcăne.
Cum începe anul nou un angajat? Primind mailuri despre zilele libere din acel an. Toți le urmărim! Toți le știm mai bine ca pe rugăciuni. Toți le așteptăm cu sufletul la gură.
În concediul de creștere copil de abia mai știam în ce zi sunt, dar să mai știu și zilele libere. Pff! Cu gemeni? Am noroc că mai știu încă pe ce planetă sunt.
Însă acum că am ReÎnceput muncă sau Munca 2.0, știu și eu că suntem liberi pe 1 iunie, pe 8 iunie, pe 15 august… și lista minunată continuă.
Primul weekend de 3 zile după ce am revenit la muncă. Fun times! Vineri la 16 am terminat săptămâna, am îmbrăcat copiii, m-am aranjat un pic (a se citi: puțin BB cream, tuș, rimel și ruj. Cine mai are timp de un machiaj ca la carte?!?) și am ieșit în oraș, la plimbare, la un covrig, la o merdenea. Ador timpul meu cu ei. Sâmbătă, duminică și luni iar ieșiri la plimbare, la verișori, la zoo.
Azi de dimineață, însă, m-am trezit la 7, cu o alarmă mică în cap, că e zi de muncă. Back to work, honey!
Copiii la joacă, părinții la serviciu!
În toată perioada petrecută la muncă, am învățat un lucru pe care și-l doresc șefii: eficiență. Nu ați auzit de ea? Poate o recunoașteți ca: obiective îndeplinite, beneficii financiare la secundă, tot ce ține un business în picioare.
Dar cum se traduce la noi, angajații, această eficiență? Eficiența înseamnă ordine, înseamnă responsabilitate, față de tine și față de firmă. Eficiența o putem traduce ca o ordine la serviciu. Iar noi mămicile, ei bine…, noi știm să facem ordine. Ordine în hăinuțe, în biberoane, suzete, castronele, jucării, șosete (subiect ușor discutabil…). Așa că va o fi o misiune ușoară să ne facem ordine în calendar, în ședințe, în fișiere. Nu degeaba au inventat americanii ”To Do List”. Pe mine una chiar mă ajută. Știu ce am de făcut azi, ce reportez pentru mâine, pentru săptămâna viitoare. Ordinea aduce la pachet pacea interioară. Nu te mai simți depășită.
O altă regulă pe care încă nu o stăpânesc este (Sfânta) Regula lui ”Nu!”. Refuzul politicos există. Regula se referă la a nu spune ”Da” la activitățile pe care nu vi le doriți și care nu sunt absolut necesare pentru activitatea pe care o desfășurați. Aceste activități acceptate ”din jenă” sau ”din obligație” sunt consumatoare mari de timp, iar noi nu ne dorim asta. Așa că, aceste refuz politicos, vă oferă puțin timp liber, pe care să îl eficientizați printr-o dezvoltare personală: analzați un mail, vă organizați agenda,calendarul, vă arhivați mailurile rezolvate, sau orice altceva vă ajută să vă mai luați o povară de pe umeri.
În concluzie, când vă mai ”încurajează” cineva că veți începe munca și o să fie oribil, gândiți-vă că totul este rezolvabil. Mai luați o gură de cafea, de ceai sau de apă, oftați o dată și trageți aer tare în piept de 2 ori și rezolvați treaba. Nu lăsați pe nimeni să vă descurajeze sau să vă spună că nu puteți face ceva. Veți face față și în viața personală și în carieră, pentru că a fi mamă asta înseamnă: să înveți să jonglezi toate activitățile în puținul timp pe care ni-l oferă o zi.
Mi-a plăcut întotdeauna să scriu. Pare banal, nu? Când m-am angajat eu prima oară, să treci scrisul în CV ca hobby te făcea să pari boemă, poate chiar naivă și era clar pentru angajator că nu va avea ce face cu tine.
Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc și să scriu, să pun gândurile pe hârtie, să le materializez. Am început să citesc destul de timpuriu. Asta m-a ajutat mult: mi-a satisfăcut curiozitatea, mi-a dezvoltat vocabularul, mi-a deschis pofta de scris. Am avut jurnal, mi-am scris gândurile, am trăit în epoca scrisorilor, a corespondenței scrise pe hârtii fizice, nu doar în on-line.
Internetul a venit cu viteză. Tehnologia ne ajută să fim rapizi, să avem timp și de altele, să putem face mai multe. Chiar acum eu pot gândi aici liniștită, filosofa, în timp ce la Crock-Pot mi se gătește pieptul de curcan și pâinea se coace liniștită în mașina de făcut pâine. Și în același timp, vasele sunt clătite tot de un roboțel și hainele sunt uscate liniștite cu aer cald la mașina de spălat cu uscător.
Stilul meu de scris – da, am un stil – este inspirat de tot ce am citit toată viața (am adorat și încă ador stilul lui Marin Preda), de muzica ascultată (mulțumesc, Tudor Chirilă), de emisiunile mele preferate (Andi, ma înclin) și de stand-up-uri (Costeluș, fuuugi).
Pentru a scrie, pentru a îți expune sentimentele, ai nevoie de timp: timp pentru tine, timp de gândire, timp de citit, timp de gătit. Timp! Iar eu, eu nu știu cum să fac să am mai mult timp. De ce nu am timp să fac tot ce îmi propun? Păi motivele evidente ar fi: am 2 copii de 2 ani, 1 soț, scriu pe 2 bloguri, gătesc, spăl, calc rufe, împăturesc și ordonez haine, strâng jucării, și printre astea toate, mai am și un job. La o corporație, pentru inginerul din mine.
Eh, după prima săptămână de muncă, aș vrea să vă dau raportul scris. Cum a fost săptămâna mea? A fost!
Credeam că 2 copii îți pot mânca răbdarea. M-am înșelat! O conexiune slabă la rețea te va epuiza. Pierderea muncii tale de acum 2 ani jumate, te va bulversa. Eh, și dacă aducem vorba și de dosarele cu șină ce trebuie depuse la stat și aici, și acolo și dincolo, sau despre vizite medicale reportate pentru că ne-a arătat nouă un mic virus cum ne poate bulversa, eh, parcă viața de mamă ce stă acasă cu 2 copii mici nu mai pare așa stresantă.
Bine am revenit la muncă! Bine că avem work from home! Omul oricum nu e mulțumit. Nu e cazul meu. Mie mi se pre mană cerească ca după o noapte cu cine-mai-știe câte treziri să pot să îmi iau cafeaua lângă laptop, cu părul ciufulit, cu cearcănele până la buzele ne-rujate și să casc liniștită fără să îmi fie frică de atenția colegului din față la măselele mele.
Ați căutat pe Google ”Cum te descurci și cu cariera și cu familia?” ? Or să vă apară sute de articole, majoritatea cu rol de sperietoare. Vă spun (și) eu acum. Răspunsul e simplu: one day at a time! sau Baby-steps! Fiecare zi va aduce provocări, fiecare zi va aduce noi task-uri, noi viruși, situații ce par interminabile și din care de abia așteptăm să scăpăm. Laptopul îl închidem după-amiaza. Copiii îi culcăm seara. Respirăm, adormim și o luăm de la capăt! Și e minunat așa!
O să încercăm și o să și reușim să le ducem pe toate la bun sfârșit, chiar dacă suntem obosite, chiar dacă suntem la a 2a sau a 3a cafea, chiar dacă luăm vitamine ca să mai combatem oboseala! O să avem sau o să încercăm să avem 10 minute libere pe zi, minute în care ori vom bea o cafea, un ceai, mâncăm o prăjitură, un măr, tragem aer în piept și ne uităm pe cer, pe geam sau pe pereți!
Și știți de ce vom reuși? Pentru că suntem mămici! Pentru că suntem femei! Pentru că suntem învățate să jonglăm mai multe task-uri! Vom reuși, vom presevera și vom fi cele mai bune versiuni ale noastre!
Mamele care se întorc la muncă ar trebui să se gândească ce experiență au câștigat în lunile sau anii petrecuți acasă cu copiii. Este experiență relevantă pentru angajator! Iar angajatorii știu din studii clare că mamele sunt niște angajați tare buni și eficienți. De exemplu, organizarea vacanțelor cu copiii înseamnă experiență în gestionarea materialelor (bagajele cu haine, farfuriuțe, tacâmuri, biberoane) și a forței de muncă (soțul și copiii), experiență în gestionarea timpului (planificarea pauzelor pe autostradă pentru a ajunge la timp la cazare), experiență în managementul banilor (mai e nevoie să explic?) și rezistență la stres (înțelegeți despre ce vorbesc, nu?).
Așa că, răspunsul nu stă în teorii, ci în noi! Eu nu îmi pun problema că nu o să mă descurc, ci îmi gândesc acțiunile pentru că trebuie să mă descurc!
Când vrem să pregătim o cină ușoară și rapidă, în timp ce savurăm un pahar de vin, pe cine chemăm în ajutor? Pe Crock-Pot Express.
Pastele pot fi o cină delicioasă, hrănitoare și rapidă. Pastele fără sos nu îngrașă. Avantajul pastelor este că au indice mare de sațietate. De asemenea, carbohidrații sunt buni pentru energie, ei reprezentând peste 50% din alimentația noastră. Dar să gătim!
Lista de ingrediente:
400g paste;
4 ciuperci mari;
3 cepe albe;
4 căței de usturoi;
1 legătură pătrunjel;
200g piept de pui;
O caserolă spanac proaspăt;
100g parmezan ras;
100g unt.
Pornim Crock-Pot Express, alegem programul Brown/Saute 5 minute. Dupa ce dispare mesajul Heat, adăugăm o lingură de ulei de măsline, și punem la rumenit pieptul de pui tăiat bucățele, împreună cu usturoiul tocat mărunt.
Tocăm ceapa julien și o adăugăm peste carnea de pui.
În timp ce puiul prinde arome de la ceapă și de la usturoi, tocăm ciupercile, cu tot cu codițe. Apoi le punem și pe ele la călit.
Adăugam spanacul și îl amestecăm ușor. Cele 5 minute ale programului Brown/Saute s-au finalizat, așa că vom selecta programul Rice, 12 minute.
Adăugăm pastele în oală și punem apă cât să le acoperim. Verificăm valva de presiune. Punem capacul și le lăsăm să se pregătească singurele 12 minute.
După ce s-a terminat programul Rice, cu grijă eliminăm presiunea. Deschidem capacul și adăugăm restul ingredientelor: untul, parmezanul și pătrunjelul tocat.
Amestecăm ușor, cu grijă ca să nu sfărâmăm pastele. Le servim simple sau mai adăugăm parmezan.
E rândul meu să fac biscuiți! Să frământ aluatul cu mâinile pline de făină. Însă de fiecare dată când apăs pe formă în aluat, mă gândesc la bunica mea. Micii Mofturoși sunt prea mici deocamdată să mă ajute, dar aș vrea să le insuflu și lor pasiunea pentru bucătărie, pentru gătit, pentru mâncare gustoasă, pentru mâncare din suflet.
Am zis să le fac câțiva biscuiți, ei fiind fani. Și pentru că nu sunt fan risipă de mâncare, am folosit ce aveam prin casă: făină, unt, cartof dulce. Dar haideți să vă spun toate ingredientele – sau Lista de Cumpărături, cum îi spun eu.
Lista de Cumpărături:
1 cartof dulce mediu;
400g făină;
50g unt;
1 plic praf de copt Dr. Oetker;
1 esență de vanilie;
3 lingurițe cu miere;
făină pentru prelucrare;
unt pentru copt.
Cartoful dulce îl punem la fiert. Când e gata, cu ajutorul blender-ului, îl transformăm într-un piure fin și moale. Îl lăsăm apoi să se răcească liniștit.
Între timp, pregătim restul ingredientelor: scoatem unt din frigider, făina, praful de copt, căutăm borcanul cu miere.
Piureul rece va arată așa:
Piure cartof dulce
Într-un castron, punem cartoful și făina. Untul deja scos din frigider, îl tocăm cubulețe mici (asta doar ca să ne fie mai ușor când îl frământăm).
Cartof dulce, făină, unt
După ce am amestecat bine făina, untul și cartoful, nu mai simțim bucățele de unt sau cocoloașe de făină, adăugăm restul ingredientelor: mierea, praful de copt și esența de vanilie.
Adăugăm miere
Frământăm ușor, până obținem o cocă moale. Tocmai pentru că e așa moale, nu o putem folosi acum. O acoperim cu folie de plastic și o băgăm la frigider, minim o oră. Eu am lăsat-o peste noapte.
Întindem aluatul pe blat, pe un tocător, pe ce vă e mai ușor, grosime de un deget mic, și ne apucăm să facem biscuiți cu ajutorul formelor.
Biscuim
Pornim cuptorul și îl preîncălzim la 200 de grade. Așezăm biscuiții pe hârtie de copt și îi așezăm în tavă.
Topim 50g de unt și dăm biscuiții cu puțin unt, pentru a ieși fragezi și delicioși. Francezii spun că tot ce e cu unt e mai bun și ce dreptate au!
Îi lăsăm la copt 20 de minute, sau până observați că s-au făcut portocalii. Ce e plăcut la acești biscuiți (pe lângă cât de pufoși și delicioși sunt) e culoarea. Sunt un galben tare plăcut la interior!
Pastele oferă lejeritate și creativitate în bucătărie. Fie că le mâncăm simple, cu pesto, cu sos de roșii și busuioc, fie că le adăugăm legume, carne și brânzeturi, ele întotdeauna constituie o masă hrănitoare și sățioasă.
Fusilli cu pui și ciuperci
Știți întrebarea: „Ce să mai gătim în seara asta?”. Tare des întâlnită. Ei bine, în seara asta gătim paste cu ciuperci si piept de pui, la Crock-Pot Express.
Avantajul pastelor este că sunt o alternativă rapidă pentru serile în care nu vrem să petrecem mult timp în bucătărie.
Am ales fusilli. De ce? Fusilli sunt un tip de paste ușor de mâncat, arată foarte bine în farfurie și le plac și copiilor. Puncte bonus pentru fusilli!
Lista de cumpărături
Lista de ingrediente:
400g ciuperci
2 bucăți de piept de pui;
2 cepe albe;
5 căței usturoi;
100gr parmezan;
400g paste ( eu am folosit fusilli din grâu dur);
Opțional: mozzarella.
Ceapa și usturoiul
Să începem. Am selectat programul Brown/Saute pentru 10 minute. După ce a dispărut mesajul HEAT, am adăugat o lingură de ulei, și am pus la călit ceapa și usturoiul.
Continuăm să tocăm. Am feliat pieptul de pui, subțirel, pe lățime. L-am adăugat peste ceapă.
Pieptul de pui
Am adăugat condimentele de acum, pentru a prinde carnea gust, atât de la ceapă și usturoi, cât și de la restul: busuioc, pătrunjel, mărar, piper negru.
Condimente
Cât timp se rumenește carnea, tocăm ciupercile, atât pălăriile, cât și codițele. Le adăugăm peste celelalte ingrediente. Amestecăm, și le lăsăm un pic să se amestece aromele.
Programul de Brown/Saute s-a terminat. Aleg programul Rice, timp de 12 minute.
Am adăugat pastele, amestecăm bine și punem apă cât să acopere ingredientele.
Punem capacul. Verificăm ca valva de presiune să fie închisă.
După ce trec cele 12 minute, eliberăm presiunea.
Adăugăm 50g mozzarella si 100g parmezan ras. Amestecăm bine brânzeturile.
Ador mâncarea picantă! Așa că atunci când am descoperit rețeta de Chilli con carne, pe site-ul BBC Good Food, am scris repede lista de cumpărături și am decis să îmi încânt papilele gustative. Era vară.
O repet acum, între iarnă și primăvară, când ghioceii stau să iasă. Rețeta este considerată un tex-mex, adică un melange între cultura texană și cea mexicană.
Chilli con carne
Pentru această mâncare delicioasă și picantă, un comfort-food excelent pentru zilele mohorâte de toamnă, avem nevoie de:
Lista de cumpărături
500gr carne tocată de vită;
2 conserve fasole roșie;
1 conservă roșii tocate;
2 cepe albe;
1 legătură ceapă verde;
1 ardei gras roșu;
1 morcov;
4 căței usturoi;
1 cub concentrat cu gust de vită;
250ml apă;
Sare;
1 lingură de sos Worcestershire;
Condimente: chili, chimen, cimbru.
Fasolea roșie este o sursă excelentă de proteine. Mai este cunoscută sub denumirea de fasole kidney sau fasole chili. Este plăcută în preparatele picante datorită gustului ei moale și dulceag. Fiind un aliment ce conține mult amidon, ce dă senzația de saturare, fasolea roșie oferă energie cu eliberare lentă. De asemenea, conține magneziu, multiple vitamine B, potasiu, zinc.
Dar să pornim la treabă. Rețeta este rapidă și vă permite să vă bucurați de o masă caldă cât ați pocni din degete. (Asta dacă pocniți din degete cam o jumătate de oră).
Pornim oala Crock Pot Express și alegem modul Brown/Saute pentru 10 minute. O lăsăm să se încălzească liniștită, până dispare de pe afișaj mesajul HEAT.
Ceapa
Între timp, ne apucăm să tocăm ceapa, cubulețe mărunte. După ce timer-ul ne arată 10 minute, adăugăm în oala o lingură de ulei și punem ceapa la călit.
Carnea de vită
Când ceapa s-a mai înmuiat și devine translucidă, adăugăm usturoiul și carnea de vită. Amestecăm ușor timp de 3-4 minute până ce suntem siguri că am rumenit toată carnea. Încălzim 250ml de apă în care desfacem cubul de vită.
Culori delicioase
Tocăm pe cât de mărunt ne dorim și restul de legume și le adăugam în oală, peste carne. Amestecăm totul ușor.
Când semnalul sonor indică terminarea celor 10 minute de sotat, alegem următorul program: Beans pentru 10 minute.
Pregătim condimentele
Pregătim condimentele: o linguriță chimen, o linguriță cimbru, o linguriță chili, o jumătate de linguriță boia de ardei dulce (opțional).
Fasolea roșie
Adăugăm în cratiță fasolea roșie, apoi roșiile și ceapa verde tocată mărunt.
Conserva de roșii
Vă recomand ca această rețetă să o gătiți gustând treptat, după ce adăugați fiecare ingredient și fiecare condiment. Chili con carne e o plăcere vinovată ce trebuie savurată. Iuțeala o stabiliți in funcție de papilele dumneavoastră. Puteți adăuga o linguriță de zahăr, dacă o doriți mai dulce. Înainte de a pune capacul, aduceți-i toate retușurile. Puneți-vă amprenta!
Ceapa verde
Verificăm ca valva să fie închisă, pentru a nu pierde presiune. Punem capacul și lăsăm mâncărica să se gătească în voie.
Happy cooking!
Dacă nu vă grăbiți, puteți lăsa Crock-Pot-ul să elibereze treptat presiunea. Durează 10minute. La final, modificați poziția valvei, va mai ieși puțin abur și apoi veți putea deschide capacul. Aveți grijă să nu vă ardă aburul!
Eu am adăugat o lingură generoasă de iaurt grecesc și m-am ajutat de o felie de pâine ca să pot savura sosul. De-li-cios!!!
Poate fi servită cu o garnitură simplă de orez, sau cu smântână, sau chipsuri tortilla, puteți adăuga sos guacamole! Vă las imaginația să zburde!
Micii Mofturoși trec printr-o fază a chifteluțelor: de dovlecei, de cartof, cu carne, făra carne, cu ceapă, fără ceapă, cu parmezan, fără.
Prima dată am început cu o rețetă simpla de chifteluțe de dovlecel (Zuchinni Tots, de la americani). Am observat că are succes dovlecelul la Micii Mofturoși, așa că am început să adaug câte puțină carne, puțin pesmet, mai multe condimente.
Până am ajuns la această „rețetă minune”, cuptorul a experimentat multe variante pe aceeași temă.
Chifteluțe de pui cu parmezan
Rețeta este ușoară, se prepară rapid, iar rezultatul este extrem de delicios.
Lista de cumpărături
Avem nevoie de:
1 morcov;
3 cepe albe;
1 palmă plină de piept de pui;
1 dovlecel;
100gr pesmet;
100gr parmezan ras.
Am observat că ies mult mai gustoase când prefierb pieptul de pui. Îl puneți la fiert într-o crăticioară, cu puțină sare, poate și un cățel de usturoi pentru aromă. Îl dați într-un clocot și apoi îl lăsați la răcit.
Dați prin mașina de tocat toate ingredientele, inclusiv pieptul de pui.
Am adăugat în castron pesmetul, parmezanul si ouăle. După cum se vede în poza de mai sus am adăugat și un praf de busuioc și unul de mărar. Este însă alegerea fiecăruia dacă pune sau nu aceste condimente. Puteți pune altele, în funcție de aromele preferate: nucșoară, paprika, usturoi, cimbru. Amestecăm totul bine.
Cum modelăm chiftelele?
Trecem mâinile prin apă rece și rupem mici grămăjoare, pe cât se poate, egale. Le rulăm în palme în formă de bile. Le putem lăsa așa, sau le puteți aplatiza. De asemenea, le puteți face lunguiețe.
Pont: dacă vreți să fiți riguroși și să obțineți cantități egale, puteți folosi cupa de înghețată.
Eu le pregătesc la cuptor din comoditate. Dacă doriți să le prăjiți, trebuie înainte să le dați prin pesmet sau făină.
Sunt gata!
Le țin la cuptor 30 de minute la 200de grade, căldură sus și jos, fără ventilație.
Poftă bună!
Acesta este noul tău site? Autentifică-te pentru a activa funcționalitățile pentru administrator și pentru a înlătura acest mesaj
Mama Chilli - Gătim cu Suflet 