De (prea) multe ori, cumpăr banane, în ideea că vor mânca și Mofturoșii mei, și ajung cu ele mult prea coapte, întrebându-mă în ce să le mai transform.
Azi iarăși aveam 4 banane coapte rău (coaja neagră) și m-am gândit eu să le transform în brioșe pentru micul dejun. Cum banana este un fruct dulce, nu a mai fost nevoie să completez zahăr.
Ingrediente:
100g unt;
3 banane coapte;
5 ouă;
5 linguri rase de făină;
4 linguri griș de grâu;
Un plic de zahăr vanilat;
Un plic de praf de copt.
Am bătut ouăle bine cu zahărul vanilat, cu untul și bananele.
Apoi am adăugat, în ploaie, făina, grișul și praful de copt.
Din compoziția rezultată, mi-au ieșit 12 brioșe:
Piticilor mei le plac naturale, fără carob sau alte arome. Însă puteți adăuga în ele: unt de arahide, carob, fructe uscate, fulgi de migdale, fulgi de ciocolată, nuci, alune de pădure. Eu am ales să le pudrez un pic.
După ce au stat 30′ la cuptorul preîncălzit la 180 de grade, căldură sus-jos, fără ventilație:
Miros delicios și sunt o variantă sănătoasă și sățioasă de mic-dejun!
Am venit de la plajă și, după ce am culcat copiii, am vrut să fac repede ceva hrănitor și delicios. Aveam paste din grâu dur, așa că am decis să încerc rețeta mea preferată de paste Carbonara și cu penne din grâu dur.
Beneficiile pastelor din grâu dur:
Culoare aurie;
Rezistență în procesul de fierbere;
Au un indice glicemic mai scăzut;
Gust deosebit;
Sunt hrănitoare.
Ingrediente:
300g paste din grâu dur;
2 ouă;
280g șuncă afumată;
4 căței usturoi;
1 ceapă roșie;
150g parmezan;
Oregano, piper negru, sare.
Într-o oală punem apă la fiert. Când apa clocotește, punem pastele, amestecăm din când în când. Le lăsăm pe foc 10′.
Între timp, curățăm ceapa și usturoiul, le tăiem subțirele și le punem la rumenit în ulei de măsline.
Adăugăm baconul tocat cubulețe sau fâșiuțe.
Scurgem pastele de apă, păstrând 4/5 linguri pe care le punem in tigaie. Le adăugăm peste bacon.
Amestecăm bine ca totul să prindă gust.
Punem ouăle întregi și amestecăm energic, astfel încât să formăm sosul pastelor Carbonara.
La final, când oprim focul punem parmezan, piper negru și oregano, după gust.
Sunt 2 porții sănătoase de paste, pregătite în 10 minute!
Poftă bună!
Lavi MamaChilli
Thanks to Elia Burelli for sharing their work on Unsplash.
Timpul trece atât de repede. Nu îmi vine să cred ce repede au trecut cei 2 ani de concediu de creștere copil, copii în cazul meu. S-au împlinit deja 3 luni de când am reînceput activitatea. Sunt iarăși în câmpul muncii.
Să vorbim despre readaptarea mea la job. Este o situație specială. Am început munca lucrând (tot) de acasă. Aspectul acesta a făcut lucrurile să fie mai ușoare atât pentru mine, cât și pentru copii. Și cum ei încă nu au descoperit frumusețea somnului de 8 ore, este mult mai comod și mai ușor și pentru mine să nu fie nevoie să mă trezesc în creierii dimineții și să mă pregătesc pentru plecarea la muncă, cu 2 copii mici plângând după mami. Stresul reîntoarcerii la birou exista în conștientul și subconștientul meu. Simțeam presiunea încă din aprilie cum se apasă pe umerii mei.
Consider că sinceritatea este una din calitățile mele, chiar dacă unii îl consideră defect. Așa că pot spune cu mâna pe inimă că mi-a prins foarte bine acest concediu de 2 ani, am putut să mă bucur de fiecare etapă a copiilor. Și Sashei și lui Patrick le-a prins tare bine să petreacă timp cu mami. Cu siguranță aș face la fel lucrurile și a doua oară. Nu regret deloc timpul acesta în care m-am rupt de carieră și m-am dedicat copiilor. Nu regret faptul că am pus creșterea copiilor și plăcerile maternității, în fața carierei. O pauză de 2 ani nu înseamnă nimic. Vom lucra până la adânci bătrâneți. Copiii vor crește și ar fi plăcut să își aducă aminte de timpul petrecut împreună și nu de lipsa mamei pentru a fugi la job.
2 ani departe de job au însemnat o schimbare a perspectivei mele. Recunosc că acești ani m-au făcut să pierd legătura cu colegii, cu tot ce se întâmplă în echipa mea, cu toate schimbările de personal din echipă, cu programele, procesele, procedurile care mereu se schimbă într-o corporație. Cu alte cuvinte: deși sunt veche, totul mi se pare nou. La 3 luni după reînceperea muncii, mă simt încă neadptată, neintegrată, pierdută în necunoscut.
Să vorbim despre asta, despre acest trend corporatist de a face mămicile reîntoarse la muncă să se simtă pierdute. Ești un angajat vechi, așa că nu vei beneficia de formările unui angajat nou, chiar dacă totul s-a schimbat cât timp tu ai fost plecată. Și e normal să se schimbe. Change is good! Colegii sunt toții obosiți, plictisiți, se poartă cu tine ca și cum deja ar trebui să știi chestiile astea. Așa că: de ce nu le știi?
Răspunsul e simplu și vei fi mereu judecată pentru asta: nu le știu pentru că în acești doi ani am ales să mă ocup de 2 omuleți minunați și nu am ținut pasul cu schimbările din birou. Biroul meu a fost înlocuit de o masă de înfășat, de biberoane, de suzete, jucării și lecturi despre diversificare și psihologie/parenting. Și sunt mândră de asta.
Sunt multe lucruri pe care încă nu le cunosc. Încerc să nu mai țin cont de tot ce știam și să învăț noul mod de lucru, noile programe. Mă consider o fire deschisă la nou, așa că încerc să pășesc optimistă în acest nou trend, încerc să țin pasul cu tehnologizarea, cu noul mod de lucru. Care mi se pare mult mai bun ca vechiul mod de lucru, cel de acum 2 ani. Și totuși, de ce nu mă simt încă funcțională? Pentru că am multe de învățat și pentru că e tare greu să le înveți singură pe toate, pentru că ești un angajat vechi, care trebuie să gândească într-un mod nou. Lucrul acesta aduce un stres destul de mare. Foarte mare. Pe umerii unei mame de gemeni (mai e nevoie să spun că deja sunt stresată de doi mici omuleți?!?), această povară își face loc lângă sutele de întrebări legate de copii.
Înainte de a rămâne gravidă, înainte de a pleca în concediu, multe mămici îmi spuneau că se simt mai productive de când au copil. Sunt mai bune la prioritizarea task-urilor profesionale pentru a le rezolva și pe cele personale. Toate îmi spuneau cât de greu este să te reîntorci la muncă și cât de bine îți face asta. Sunt o fire organizată, iar cu gemeni este nevoie să fi organizată, dacă vrei să mai ai timp și pentru tine. Așa că, organizarea este un punct forte și voi spune și eu același lucru: o mamă este mult mai productivă.
Ce am observat în cele 3 luni:
sunt la fel de bună, poate chiar mai bună ca înainte, la mutitasking;
uit foarte ușor, foarte repede – se pare că toată discuția despre mom-brain e reală;
to do list-ul este încă un punct foarte important al dimineților mele;
mi-am creat un cod de urmărire al task-urilor profesionale și personale;
credeam că voi avea mai puțină răbdare cu copiii, însă tot cu ei am răbdare maximă, doar că nu mai am aceeași răbdare cu colegii;
am toleranță mai mică ca înainte la ”nu pot” – acum sunt ferm convinsă că este ”nu vreau”;
energia mea se împarte bine între job și copiii;
îmi ador timpul liber, petrecut cu copiii, și îl valorific la maxim.
Cariera mea se îmbină cu viața personală. Munca de acasă este mai grea, muncesc mai mult ca la birou. Dar am scăpat de timpul pe care îl petreceam pe drum, timpul machiatului, alegerii hainelor. Timpul acesta îl petrec altfel.
Nu știu cum vor fi următoarele luni, următorii ani. În contextul actual, nici unul din noi nu poate spune cum vom fi peste o lună, 3 luni sau 1 an. Poate așa se va schimba întrebarea clasică de la interviuri: ”Și unde te vezi în următorii 5 ani?” Ei bine, răspunsul cel mai potrivit acum e: ”Sper doar să fiu sănătos și cu teste negative.” sau într-o engleză britanică stropită cu umor negru: ”Alive. I see myself live and kicking.”
În concluzie, întoarcerea din concediul de maternitate este o provocare. Maternitatea NU este un regres al femeii de carieră, sau al carierei ei, ci, din contră, este un progres. Work-from-home este doar o parte a timpului meu și a vieții mele, nu reprezintă muncă toată ziua. Nu este singura mea activitate.
Experiențele noastre sigur diferă în funcție de job, în funcție de natura fiecăruia, în funcție de copiii, însă încercați să extrageți doar lucrurile pozitive din reîntoarcerea la muncă. Le puteți spune cu mândrie copiilor: ”Mami merge și la muncă!”
Cu drag,
Lavi – Working Mom
Thanks to Charles Deluvio for sharing their work on Unsplash
Norocul generației noastre este tehnologia. Crock-Pot-ul, și toate celelalte slow-cookere și multicookere, sunt un mare ajutor in bucătărie. Generația noastră trăiește pe fugă și vrea să facă multe într-un timp scurt. Așa că, în timp ce s-a gătit orezul, eu am putut să lucrez. Împăcăm totul: job, gătit, grijă pentru copii.
O rețetă făcută pe fugă, între două proiecte la muncă. Prânz rapid și delicios.
Ingrediente:
300g orez;
200g mazare;
Supă de legume;
2 fire ceapă verde;
50g unt;
50g parmezan;
400ml apă.
Am setat Crock-Potul pe funcția orez, timp gătire: 15minute.
Am pus: mazărea, orezul, ceapa verde, apa și supa de legume. I-am pus capacul și am lăsat-o să se gătească.
După ce a trecut timpul de gătire am adăugat untul și parmezanul.
Are un gust dulce de la mazăre. Bobul de orez este al dente. Iar consistența este cremoasă. Delicios!
Poftă bună!
Cu drag,
Lavi MamaChilli
Thanks to Julien Pianetti for sharing their work on Unsplash.
Aș fi gătit ceva rapid, ceva bun, ceva suculent, dar și „comfort food”. Când mă gândesc la „comfort food”, mă gândesc la paste. Nu știu de ce, pentru că expresia este a americanilor. Însă, pentru mine, cea mai bună mâncare din lume e a italienilor: simplă, delicioasă, plină de culoare și de arome, sățioasă.
Ingrediente:
300g paste tagliatelle;
100g parmezan;
300g bacon;
1 legătură ceapă verde;
1 legătură pătrunjel;
Câțiva căței de usturoi;
2 conserve de roșii tăiate bucăți.
Am setat Crock-Pot pe funcția de sotare Brown/Saute, timp de 5′
Până ce CPE s-a încălzit, am tocat baconul fâșiuțe subțiri. După ce semnalul HEAT a dispărut de pe afișaj, am pus baconul la prăjit. Fără ulei! Are suficientă grăsime!
Am curățat și tocat usturoiul și ceapa verde. Le-am adăugat peste baconul rumenit.
Amestecăm continuu. Când mai sunt 2 minute din programul Brown, adăugăm conservele de roșii, condimentăm cu sare, piper, oregano și pătrunjel. Adăugăm un pahar de 300ml apă și pastele.
Setăm CPE pe pram Rice – 8 minute, punem capacul și le lăsăm să se gătească.
Așa arată fără parmezan:
La final, adăugăm parmezan și ne bucurăm de o porție delicioasă de paste.
Ce să nu ne placă la rețeta asta și la multicookerele noastre? În 15minute avem în față o porție delicioasă de paste păcătoase.
Poftă bună!
Lavi Mama Chilli
Thanks to Marika Sartori for sharing their work on Unsplash.
Rețeta originală este din Sicilia: chec cu lămâie și mure. Ieri nu am găsit mure la aprozar, dar am găsit vișine. Din dorința mea de a face un pandișpan cu vișine și curiozitatea de a vede dacă Micii Mofturoși ar mânca chec cu lămâie și mure, a ieșit un chec italienesc cu vișine.
Lista de ingrediente:
3 ouă;
5 linguri ulei de măsline;
10 linguri zahăr;
17 linguri făină;
1 plic și jumătate de praf de copt;
1 plic de zahăr vanilat;
O mână de vișine;
5 linguri de iaurt grecesc.
Pentru început, scoatem sâmburii vișinelor și ne pregătim toate ingredientele și instrumentele. Totul se va desfășura rapid.
Spargem ouăle într-un castron, punem zahărul și le amestecăm bine cu mixerul până obținem o spumă. Par multe linguri de zahăr, dar, de fapt, veți vedea că este un chec acrișor și răcoros. Asta doar datorită iaurtului.
Încorporăm iaurtul grecesc. Cu cât e mai gras, cu atât mai bun checul. Adăugăm cele 5 linguri de ulei de măsline și amestecăm bine.
Surpiza vine de la cele 17 linguri de făină. Ele vor adăuga o consistență cremoasă blatului aerat și pufos. La final punem praful de copt și zahărul vanilat și oprim mixerul.
Aruncăm vișinele în aluat și le amestecăm ușor cu lingura. Păstrăm câteva pentru ornat. Puteți presăra fulgi de migdale pentru un plus de aromă.
Într-o formă de chec, punem hârtie de copt. Va fi mai ușor de scos din tavă, la final.
Îl lăsăm la cuptor 40′ la 180 de grade, fără ventilație. Va ieși pufoșenia de mai jos.
Vi-l recomand cu drag. Este de-li-cios!
Îl puteți savura la micul dejun, alături de un pahar de chefir sau la prânz ca desert. De ce nu, și ca gustare delicioasă, la ora 4?!?
Cheesecake-ul este un desert ușor de făcut, sănătos, gustos și sățios. Ador cheesecake-ul și am zis să încerc ceva nou. L-am făcut la slow-cooker, la abur. A ieșit răcoros, ușor acrișor de la fructe, un desert de vară.
Ingrediente:
6 caise;
2 nectarine;
1 cutie de brânză ricotta – 250g;
2 cutii de brânză dulce de vacă – 500g;
3 ouă;
60g făină;
30g amidon;
80g zahăr pudră;
câtivă biscuiți;
3 linguri de gem de caise fără zahăr.
Într-un castron am pus brânza cu zahărul pudră și am amestecat totul bine, cu lingura. Dacă nu vreți să puneți zahăr, puteți folosi pastă de curmale, sirop de curmale, sirop agave, miere, sau 2 banane super coapte. Singura schimbare: cheesecake-ul nu va mai avea culoarea albă.
Am adăugat ouăle întregi și le-am amestecat bine cu brânză. Am pus făina și amidonul, amestecând continuu, pentru a evita formarea de cocoloașe.
Dacă pregătim vasul pentru slow-cooker:
Eu am folosit un castron de inox. Am așezat fructele, am pus compoziția de brânză, 3 linguri de gem de caise și biscuiții. Am învelit vasul in folie de aluminiu. Am pus grătarul pentru gătit la abur în oala Crock-Potului, am adăugat 200ml apă. Am pus castronul peste. Am pornit programul Desert pentru 30 minute, pe High Pressure. Am pus capacul și gătire plăcută. Atenție! după terminarea programului, deschideți capacul și lăsați vasul acolo până la răcire. După ce îl scoateți, puneți o farfurie deasupra și întoarceți. Prăjitura va pica perfect. O puteți mânca așa sau o puteți orna.
Dacă pregătim cheesecake-ul la cuptor clasic:
Ideal este să folosim o formă de prăjituri cu pereți detașabili, cam de 18-20cm. Așezăm hârtie de gătit în forma, punem biscuiții, întregi sau zdrobiți, cum preferați. Adăugăm compoziția de brânză și la final fructele. Setăm cuptorul la 150 de grade și lăsăm prăjitura la copt o oră, căldură sus-jos, până va căpăta o culoare crem.
Sper să vă placă invenția mea de moment! A ieșit un desert cremos, pufos și ușor aerat!
Poftă bună!
Lavi MamaChilli
Thanks to Kosma Kurłowicz for sharing their work on Unsplash.
Luându-mi inspirația de pe Pinterest, vita mea aromată are rădăcinile într-o rețetă de vită mongoleză.
Am vrut să încerc să gătesc o bucată de vițel tinerel la Crock pot, și am ales să o fac aromată cu usutroi, puțin ghimbir, zahăr brun și sos de soia. Micii Mofturoși adoră condimentele și carnea aromată cu sos de soia, așa că ce aveam de pierdut?!?
Este o rețetă grozavă, simplă, delicioasă (de-a dreptul DE-LI-CIOA-SĂ!), care merge caldă cu cartofi la cuptor, sau prăjiți, cu o salată verde sau cu orez basmati. Eu am ales 2 variante: pentru adulți cu orez basmati, pentru copii cu cartofi pai la air-fryer. Am avut un succes copleșitor cu vita asta. Așa că rețeta o voi salva în lista mea de favorite.
Dar să nu mă mai lungesc. Ingredientele sunt:
4 linguri de amidon (eu am folosit Gustin de la Dr Oetker);
1kg carne de vițel;
4 cepe verzi mici;
15 căței usturoi;
1 flacon sos de soia;
4 linguri zahăr brun cu melasă;
2 linguri ulei de măsline;
sare;
piper alb;
ghimbir;
2 căni cu apă (cam 500ml apă).
Tocăm carnea de vită fâșiuțe mărunte. O punem într-un castron și adăugăm amidonul peste ea. Amestecăm bine, astfel încât toată carnea să fie acoperită de amidon.
Carnea de vită – sursa perfectă de fier
Pornim Crock-Pot, program Meat 2 ore. După ce dipasre semnalul Heat, punem 2linguri de ulei de măsline și carnea și amestecăm ușor.
Am adăugat rapid: ghimbirul ( o jumătate de linguriță, dar puteți pune după gust), sosul de soia, zahărul brun), am amestecat și am pus apa și capacul.
Dacă aveți ghimbir proaspăt, folosiți-lArome peste arome
După cele 2 ore, eliberați presiunea, puneți ceapa tocată fin și amestecați. Sosul este un deliciu.
Puneți orezul fiert simplu, doar cu sare, într-un bol și peste carne cu sos.
Ai mei sigur adoră rețeta asta, iar Crock Pot-ul m-a ajutat să păstrez aromele toate la un loc.
Mie mi-a plăcut tare mult cu orez, pentru că a păstrat sosul aromat. Însă, pentru copii, a mers de minune cu cartofi.
Ce am învățat bine pe parcursul anilor, e că nu trebuie să depui o grămadă de efort pentru a obține ceva delicios. M-am îndrăgostit de rețeta asta pentru că e tare rapidă, iar cu ajutorul oalei sub presiune iese delicioasă și sățioasă. Și până și Micii Mofturoși se lingeau pe degețele și spuneau ”Yumm-Yumm”.
Pepenele roșu este fructul care definește vara, căldura, hidratarea. Este revigorant să mănânci o felie de pepene roșu ținut peste noapte la frigider. Este hidratantă și o plăcere vinovată, să ămănânci seara, după ce apune soarele, o felie mare de pepene roșu.
Pepenele roșu conține magneziu și potasiu, și alte săruri minerale. Fiind fruct, este o sursă importantă de fibre. Fiind colorat, este o sursă de betacaroten și acid folic.
Două felii normale sunt echivalentul unui pahar mare cu apă, de aceea pepenele roșu îi ajută pe cei ce suferă de retenție de apă.
Printre beneficiile pepenelui roșu se numără:
senzația de răcoare și hidratare oferită;
calmează nevoia de dulce;
are rol antioxidant;
remineralizează și hidratează corect organismul;
este util pentru scăderea în greutate;
stimulează diureza, ajutând organismul să scape de toxine.
Îl puteți consuma ca atare, feliat, în salate de fructe sau, ce vă propun eu azi, ca un smoothie fresh și răcoritor de vară.
Dintr-o felie de pepene, am obținut cele 3 pahare din poză:
Nu există fruct mai potrivit pentru vara asta caniculară. El este vedeta sezonului, ne potolește setea, ne încântă văzul și mirosul și ne bucură cu gustul lui dulce.
Cum vara soarele ne moleșește, vă invit la un pahar cu suc de pepene.
Am zis să îmi încerc norocul și cu ardeii umpluți. Cine știe?!? Poate am noroc și vor fi pe placul Micilor Mofturoși.
Ingrediente:
2 ardei grași roșii, mai măricei;
150g carne de vită;
30g quinoa albă;
2 morcovi mici;
1 dovlecel;
1 ceapă albă;
2 cepe mici verzi;
3 roșii mici;
1 legătură pătrunjel;
sare și piper.
Quinoa am spălat-o în vreo 3 ape și am lăsat-o la înmuiat cât timp eu am aranjat ardeii.
Poate vă întrebați de ce quinoa albă?
Quinoa este un superaliment, o pseudo-cereală, plină de nutrienți, cu puține contraindicații și foarte ușor de inclus în orice dietă. Quinoa este numită un superaliment datorită conținutului ridicat de vitamine, minerale și alți nutrienți esențiali sănătății noastre. Totodată, quinoa nu conține gluten, este ușor de digerat și nu are un conținut caloric ridicat, și are un conținut ridicat de proteină.
Am tocat mărunt, la cuțit, ceapa albă. Morcovul l-am dat pe răzătoarea mică. Am încercat să fac același lucru și cu dovlecelul, însă răbdarea mea este limitată, așa că l-am dat pe răzătoarea mare.
Am decojit roșiile și le-am tocat mărunt. Pătrunjelul l-am spălat și l-am tocat și l-am folosit pentru a face un pat aromat pentru ardeii mei, alături de ceapa verde și roșioare.
Am amestecat ceapa, dovlecelul, carnea, morcovul și quinoa. Am adăugat un praf de sare și piper și m-am apucat să umplu ardeii.
După cum se vede în poză, i-am umplut cu vârf.
I-am așezat peste patul de roșii cu pătrunjel și am pus pe lângă ei o cană de 200ml apă.
I-am lăsat la cuptor la 180 de grade, cu capac, 45 de minute.
Poza de final nu am, deoarece au dispărut rapid din farfurii.
Aveam nevoie de un prânz rapid și ușor, ca pentru o mămică mereu pe fugă într-o zi frumoasă de vară. Știți despre ce vorbesc, nu?
Aveam câteva lipii multicereale și cu semințe în frigider, cașcaval ras, mozzarella rasă și o bucată de piept de curcan. Așa că, am făcut quesadillas.
Ingrediente:
200g piept de curcan;
Sare, organo, busuioc, cimbru, piper negru;
5 lipii;
Ketchup (opțional);
O roșie;
O jumătate de ardei gras;
Cașcaval ras sau feliat;
Mozzarella rasă sau feliată.
Am tocat grosier roșiile și ardeiul gras. Dacă vreți, puteți adăuga ceapă verde, porumb dulce, pătrunjel sau orice vă încântă papilele gustative.
Într-o tigaie normală, am pus o lingură de ulei, pieptul de curcan și condimentele, un pic de apă și l-am lăsat la foc mic, cu capac, să se gătească cam 20′.
O parte l-am mărunțit la blender pentru copii, pe al nostru l-am rupt fâșiuțe.
În tigaia de clătite, am pus lipia. Apoi pun un strat de cașcaval ras, carnea, roșiile și ardeiul și un strat de mozzarella.
Pun a doua lipie și apăs ușor. La 2 minute întorc pe partea cealaltă.
Există și varianta împăturirii pe jumătate – punem ingredientele doar pe jumate din lipie si apoi acoperim și presăm.
Pentru copii am pus doar brânzeturi, carne și ketchup.
Iată! Un prânz rapid și ușor, condimentat și extrem de delicios!
Este ziua unui prieten și am decis să îi fac eu un tort. Inițial, mă gândisem la cel cu mere caramelizate, rapid și delicios. Însă, în bucătărie era un parfum de vară, de la mere și nectarine. Mai aveam în frigider și câteva afine. Așa că, m-am decis să fac un tort cu toate fructele.
Ingrediente:
1 nectarină parfumată;
4 mere delicioase;
O mână de afine colorate;
8 ouă mici;
13 linguri de zahăr;
8 linguri făină;
1 praf de copt;
4 plicuri zahăr vanilat;
2 linguri de ulei;
6 lingurițe ulei de cocos.
Cum începem? Caramelizăm 5 linguri de zahăr + 2 plicuri de zahăr vanilat, cu care vom „tapeta” cratița în care facem tortul.
Zahărul caramelizat
Curățăm merele, spălăm afinele și nectarina. Le tocăm, mai mici, mai mari, jumătăți, sferturi, cum vreți voi. Apoi le așezăm în cratiță peste zahărul caramelizat.
Merele și afineleNectarina și un măr
Peste fructe, vom pune, din loc în loc, lingurițe mici de ulei de cocos. De obicei pun unt, însă azi am vrut să obțin un tort aromat, parfumat, fructat.
Le băgăm la cuptor 15′, la 180 de grade. Astfel, fructele se vor înmuia și, împreună cu caramelul, vor lăsa un sirop perfect pentru blatul nostru pandișpan.
Cât fructele stau în cuptor, la toropeală, noi ne apucăm să facem blatul.
Separăm ouăle. Gălbenușurile le frecăm cu cele 2 linguri de ulei. Dacă vreți, puteți folosi unt topit sau ulei de cocos.
Separat, albușul îl batem spumă, cu un praf de sare, folosind mixerul la viteză mare. După ce spuma apare, începem să punem lingurile de zahăr în ploaie. Încorporăm bine zahărul și adăugăm zahărul vanilat. Turnam ușor gălbenușurile.
După, adăugăm făina și praful de copt în ploaie. Amestecăm cu viteza mai mică a mixerului.
Scoatem fructele din cuptor și punem compoziția peste ele.
Datorită caramelului de pe pereții crăticioarei, blatul nu se va lipi și va pica perfect în platou, când îl vom răsturna.
Lăsăm blatul la cuptor, la 180 de grade, căldură sus și jos, 40 de minute. Când îl veți scoate din cuptor, rotiți ușor vasul de mai multe ori și astfel blatul se va dezlipi de marginile crăticioarei.
Așa arăta tortul înainte să îl mâncăm:
A fost o zi minunată, cu soare, cu râsete zglobii de copii și cu tort cu aromă de vară!
Merele sunt de la BioMarket, mere românești, crescute în gospodăriile oamenilor, ecologic, fără intervenții suplimentare, cu grijă pentru natură și pentru oameni. Ouăle sunt de la găinușe fericite, crescute liber, de agricultori români. De unde le-am cumpărat? Ați ghicit! De la BioMarket!
Mâncare mai rapidă și mai bună, nici că nu știu. Adorăm bruschetele la cină. Sunt o mâncare rapidă, sățioasă și arată și foarte bine, nu-i așa?
Lista ingrediente:
O pâine cu semințe;
5/6 roșii sănătoase și frumoase;
2/3 căței de usturoi sau jumătate de linguriță de praf usturoi;
2 linguri ulei de măsline;
O juma linguriță de sare;
Puțin oregano;
Un baton mozzarella;
Câteva felii de prosciutto sau sunca serrano.
Încingem cuptorul la 200 de grade.
Tăiem pâinea felii de grosimea unui deget. Le aranjăm pe grătarul tăvii aragazului. Le dăm la cuptor să le usuce ușurel până ce noi tăiem roșiile.
Tăiem roșiile cubulețe mici spre medii. Zdrobim usturoiul și îl punem peste roșii. Tocăm și pătrunjelul și îl adăugăm și pe el. Asezonăm și le lăsăm liniștite 2 minute.
Între timp, tăiem feliuțe subțiri de mozzarella.
Scoatem tava din cuptor și așezăm cu grijă roșiile pe feliile de pâine.
Le puteți lăsa și așa simple. Sau le puteți pune diverse completări. Merg simple, sau cu mozzarella, sau cu prosciutto, sau cu măsline, sau cu ciuperci. Variantele sunt infinte.
Noi, în seara asta am ales să le facem cu mozzarella și cu șuncă serrano.
10 minute la cuptor, la 200 de grade cu ventilație și cina este gata!
Vara este sezonul salatelor, iar salatele merg perfect cu carne făcută la grătar. Și cum, în ultima perioada am tot primit complimente pentru cărnurile marinate, am decis să împărtășesc cu voi variantele mele de marinat.
Îmi plac tare mult mâncărurile condimentate, așa că mereu marinez cărnurile, fie că le fac la grătar cu cărbuni, la grill sau la oala sub presiune. Condimentele scot în evidență gustul cărnii și o înfrăgezesc.
Marinata este un amestec de condimente + ulei + acid (suc de lămâie, suc de portocală, oțet balsamic). Dacă vrei să adaugi în marinată ceapă și usturoi, toacă-le mărunt și pisează-le un pic în mojar.
De obicei, eu amestec inițial condimentele uscate, apoi pun uleiul și la final acidul. Încearcă să asonezi toată carnea, inspecteaz-o la final pentru a fi sigur că a ajuns peste tot marinata. Trebuie lăsat la marinat, pentru o aromă intensă, minim 4 ore. De preferat, peste noapte, in frigider, într-un vas de sticlă, acoperit cu folie alimentară.
Marinata pentru porc
Toate marinatele de mai jos unt pentru o cantitate medie de porc: 6 felii de cotlet, 6 felii de mușchiuleț, 6 felii de ceafă, o scăricică de porc. Eu nu bat carnea și o depozitez în caserole de sticle.
Marinată cu sos de roșii:
2 linguri pastă de roșii;
3 linguri ulei;
6 căței de usturoi;
zeama de la o jumătate de lămâie;
1 linguriță de boia de ardei dulce sau iute – după preferințe;
o jumătate linguriță piper;
1 linguriță de sare.
Marinată cu muștar:
3 linguri de muștar;
3 linguri ulei;
1 linguriță de sare;
1 linguriță de oțet balsamic;
1 linguriță de cimbru.
Marinată grecească:
zeama de la o lămâie;
6 căței de usturoi;
4 linguri ulei de măsline;
1 lingură de cimbru uscat.
Marinată porc chinezesc:
3 linguri sos de soia;
3 linguri ulei;
1 linguriță de sare;
1 linguriță de boia dulce sau iute;
1 lingură de zahăr brun cu melasă.
Marinată lipicioasă:
6 linguri sos de soia;
1 lingură miere;
1 lingură oțet balsamic;
1 linguriță de sare;
o jumătate linguriță de piper.
Marinată verde:
o legătură de usturoi verde;
o legătură de piper;
1 linguriță de sare;
zeama de la o jumătate de lămâie;
1 lingură de ulei.
Marinata pentru pui
Toate marinatele de mai jos unt pentru o cantitate medie de pui, adică: 6 pulpe întregi, un piept de pui întreg, 12 aripioare. Adaptați rețetele în funcție de cât pui vreți să gătiți. Dacă faceți un pui întreg, sfatul meu să puneți condimente și înăuntrul lui, ca, de exemplu: o jumătate de lămâie tăiată cuburi mari, 5/6 căței de usturoi cu coajă cu tot, o ceapă, o jumătate de țelină.
Marinată pentru pui cu sos de soia:
3 linguri sos de soia;
3 linguri ulei de măsline;
1 lingură boia afumată;
1 lingură zahăr brun cu melasă;
1 linguriță oregano;
1 linguriță usturoi (sau 4 căței de usturoi zdrobiți);
1 linguriță rasă de sare;
1 linguriță de busuioc.
Marinată simplă:
3 linguri ulei de măsline;
1 linguriță oregano;
1 linguriță cimbru;
1 linguriță rasă de sare;
o jumătate de linguriță de piper negru sau alb.
Marinată pui grecesc:
3 linguri ulei de măsline;
un iaurt mic grecesc;
sucul unei lămâi;
o legătură de pătrunjel (sau 2 linguri pline de pătrunjel uscat);
1 lingură sare.
Marinată italienească:
3 linguri ulei de măsline;
1 lingură oțet balsamic;
1 lingură zahăr (de preferință brun cu melasă pentru un gust ușor caramelizat);
1 linguriță praf de usturoi (sau 4 căței de usturoi zdrobiți);
2 linguri de muștar;
1 linguriță busuioc;
1 linguriță sare.
Marinată pui grill:
2 linguri boia de ardei dulce sau iute – în funcție de preferințe;
2 linguri de usturoi praf (sau 6/7 căței de usturoi);
1 lingură oțet balsamic;
5 linguri ulei de măsline;
1 linguriță de sare.
Marinată pui la cuptor:
1 pahar vin alb;
1 legătură pătrunjel proaspăt;
1 linguriță de cimbru;
1 linguriță de sare.
Marinată pui la cuptor – varianta 2:
sucul unei lămâi;
3 linguri ulei de măsline;
1 linguriță de sare;
1 legătură pătrunjel;
6 căței de usturoi zdrobiți.
+ o lămâie tocată bucăți mari ca să umplem puiul;
+ 6/7 căței usturoi întregi.
Marinată cu portocale:
sucul a două portocale;
3 linguri ulei de măsline;
1 linguriță sare;
1 linguriță zahăr;
1 linguriță cimbru;
o jumătate linguriță rozmarin.
Marinată pui chinezesc:
3 linguri ulei de măsline;
sucul unei lime;
1 linguriță usturoi;
1 linguriță pastă de ardei iute;
1 linguriță zahăr brun cu melasă;
5 linguri sos de soia.
Frăgezimea se obține și prin gătire. Carnea de porc o gătim la foc mare, pe grill. Carnea de pui la foc mediu. Dacă le pregătim la cuptor, le putem lăsa la foc mic spre mediu 2-3 ore în cuptor, inițial acoperite și apoi un pic la foc mare pentru a prinde o crustă delicioasă.
Indiferent de cum e gătită, carnea marinată este întotdeauna un succes!
Mâncarea, primăvara, trebuie să fie plină de verdeață. Să miroasă a ceapă verde și a pătrunjel. Să fie colorată de să îți vină să o mănânci din ochi. Așa sunt chifteluțele acestea de curcan: colorate, pline de verdeață și extrem de ușor de făcut.
Carnea de curcan este o alternativă sănătoasă, bogată în proteine și săracă în calorii. Este recomandată în alimentația copiilor din primele luni de diversificare. Bebelușii au nevoie de proteine de calitate, pentru o creștere armonioasă.
Proteinele sunt indispensabile organismului, fiind o sursă de vitamina D, B12, calciu, fier, iod, zinc și ajută la formarea și susținerea masei musculare.
Carnea poate fi introdusă în alimentaţia bebeluşilor după 7-8 luni de viaţă, fiind o sursă excelentă de fier, zinc şi alte minerale esenţiale pentru creşterea sănătoasă. Conţine vitamina A, vitamine B (inclusiv acid folic), vitamina D şi minerale ca: potasiu, magneziu, zinc, fosfor, calciu şi este benefică pentru întărirea sistemului imunitar, a sistemului osos, îmbunătăţeşte activitatea sistemului nervos central şi previne bolile de inimă.
Carnea de curcan poate fi introdusă, la început, la mesele de prânz în meniul bebeluşului iar pe măsură ce va creşte, va putea fi adăugată şi în preparatele pentru cină. Aceasta poate fi asociată cu legume: morcovi, ardei, ţelină, dovlecei. Copiii au nevoie de proteinele din carne pentru dezvoltarea armonioasă a creierului şi musculaturii lor.
Lista de ingrediente:
500gr carne curcan;
2 dovlecei;
1 cartof alb mare;
2 căței usturoi;
1 fir de ceapă verde;
1 legătură de mărar;
1 legătură de pătrunjel;
2 ouă;
O jumătate felie pâine;
2 linguri de fulgi de cartofi / făină.
Rețeta este rapidă, tare bună pentru copii și tare utilă pentru mămicile mereu ocupate.
Carnea, cartoful, dovleceii și usturoiul, felia de pâine le dăm prin mașina de tocat.
Adăugăm ouăle și frământăm bine ingredientele. Punem fulgii de cartofi, pentru a le da consistență. Îi amestecăm bine.
Le așezăm în tavă pe hârtia de copt și le dăm la cuptor 30′ la 180′, căldură sus-jos.
Micii mei Mofturoși adoră chiftelele. Iar eu sunt fericită că reprezintă o masă consistentă și hrănitoare. Carnea de curcan este în preferințele lor, iar eu caut mereu variante de servire.
Sper să vă facă cu ochiul chifteluțele noastre bebelușești și să le încercați.
Cu ce începe ziua mea? Cu niște copii mici care sar la noi în pat, cu o cafea băută în fotoliu, încercând să mă trezesc, și, bineînțeles, cu Mickey Mouse. Înainte urmăream știrile sau ascultam muzică. Acum Mickey l-a înlocuit pe Busu. Diminețile mele sunt mult, mult mai frumoase. Chiar și cu cearcăne.
Cum începe anul nou un angajat? Primind mailuri despre zilele libere din acel an. Toți le urmărim! Toți le știm mai bine ca pe rugăciuni. Toți le așteptăm cu sufletul la gură.
În concediul de creștere copil de abia mai știam în ce zi sunt, dar să mai știu și zilele libere. Pff! Cu gemeni? Am noroc că mai știu încă pe ce planetă sunt.
Însă acum că am ReÎnceput muncă sau Munca 2.0, știu și eu că suntem liberi pe 1 iunie, pe 8 iunie, pe 15 august… și lista minunată continuă.
Primul weekend de 3 zile după ce am revenit la muncă. Fun times! Vineri la 16 am terminat săptămâna, am îmbrăcat copiii, m-am aranjat un pic (a se citi: puțin BB cream, tuș, rimel și ruj. Cine mai are timp de un machiaj ca la carte?!?) și am ieșit în oraș, la plimbare, la un covrig, la o merdenea. Ador timpul meu cu ei. Sâmbătă, duminică și luni iar ieșiri la plimbare, la verișori, la zoo.
Azi de dimineață, însă, m-am trezit la 7, cu o alarmă mică în cap, că e zi de muncă. Back to work, honey!
Copiii la joacă, părinții la serviciu!
În toată perioada petrecută la muncă, am învățat un lucru pe care și-l doresc șefii: eficiență. Nu ați auzit de ea? Poate o recunoașteți ca: obiective îndeplinite, beneficii financiare la secundă, tot ce ține un business în picioare.
Dar cum se traduce la noi, angajații, această eficiență? Eficiența înseamnă ordine, înseamnă responsabilitate, față de tine și față de firmă. Eficiența o putem traduce ca o ordine la serviciu. Iar noi mămicile, ei bine…, noi știm să facem ordine. Ordine în hăinuțe, în biberoane, suzete, castronele, jucării, șosete (subiect ușor discutabil…). Așa că va o fi o misiune ușoară să ne facem ordine în calendar, în ședințe, în fișiere. Nu degeaba au inventat americanii ”To Do List”. Pe mine una chiar mă ajută. Știu ce am de făcut azi, ce reportez pentru mâine, pentru săptămâna viitoare. Ordinea aduce la pachet pacea interioară. Nu te mai simți depășită.
O altă regulă pe care încă nu o stăpânesc este (Sfânta) Regula lui ”Nu!”. Refuzul politicos există. Regula se referă la a nu spune ”Da” la activitățile pe care nu vi le doriți și care nu sunt absolut necesare pentru activitatea pe care o desfășurați. Aceste activități acceptate ”din jenă” sau ”din obligație” sunt consumatoare mari de timp, iar noi nu ne dorim asta. Așa că, aceste refuz politicos, vă oferă puțin timp liber, pe care să îl eficientizați printr-o dezvoltare personală: analzați un mail, vă organizați agenda,calendarul, vă arhivați mailurile rezolvate, sau orice altceva vă ajută să vă mai luați o povară de pe umeri.
În concluzie, când vă mai ”încurajează” cineva că veți începe munca și o să fie oribil, gândiți-vă că totul este rezolvabil. Mai luați o gură de cafea, de ceai sau de apă, oftați o dată și trageți aer tare în piept de 2 ori și rezolvați treaba. Nu lăsați pe nimeni să vă descurajeze sau să vă spună că nu puteți face ceva. Veți face față și în viața personală și în carieră, pentru că a fi mamă asta înseamnă: să înveți să jonglezi toate activitățile în puținul timp pe care ni-l oferă o zi.
Ador mâncarea de mazăre. Doar că sunt singura din casă căreia îi place. Așa că nu o gătesc prea des. Nu este o mâncărică pretențioasă, însă gustul ei dulce îmi aduce aminte de copilărie.
Cum tocmai venisem de la cumpărături și aveam ceapă verde, mărar și un ardei kapia, roșu și frumos, am zis să îmi pregătesc o mâncărică simplă de mazăre.
Lista de ingrediente:
o legătură ceapă verde;
2 căței usturoi;
o legătură mărar;
un ardei kapia;
un borcan de mazăre fină;
2 roșii decojite;
o linguriță de zahăr;
o jumătate linguriță de piper;
3 linguri de ulei;
un praf de sare.
Într-o crăticioară mică, am pus lingurile de ulei la încălzit. Am tocat ceapa și usturoiul mărunt și le-am pus la călit puțin. Eu ador mirosul de ceapă călită, însă dacă vă face rău la stomac, puteți pune direct o cană cu apă și adăugați legumele la fiert, la foc mic.
Pentru culoare și dulceață, am tocat cubulețe ardeiul kapia și l-am adăugat și pe el în crăticioară. Puteți adăuga și morcov, dacă vreți mai multă culoare. Chiar și o rădăcină mică de pătrunjel. Toate legumele sunt bune, sunt surse importante de fibre. Ajută la o digestie mai bună.
Cum folosim ceapă verde, nu e nevoie să le ținem mult la călit. La foc mediu, 5minute sunt suficiente. Eu am folosit mazăre la borcan, însă puteți folosi și congelată sau proaspătă. Ce aveți mai la îndemână.
Am adăugat mazărea, am pus o cană cu apă, capacul și le-am lăsat să fiarbă liniștite o jumătate de oră.
Am tocat grosier roșiile decojite, le-am adăugat și pe ele și am mai lăsat mâncărica pe foc încă 15′.
La final, am pus sare după gust, zahărul și piperul. Am tocat mărarul, l-am aruncat si pe el acolo. Am oprit focul și iată ce a ieșit:
O mâncărică delicioasă, simplă, ce poate fi garnitură pentru o bucată de carne, sau ea să primească ca garnitură o salată!
Fac parte dintr-un grup fantastic de mămici, pe Facebook, Momsformoms.ro (ne găsiți și pe instagram @momsformoms.ro), și acolo împărtășim și minunățiile pe care le gătim pentru micuții noștri. Grupul nostru este grozav, pentru că vorbim deschis, nu doar despre mâncare sau diversificare, ci despre experiențe de viață, despre viața de mamă cu tot ce vine ea, mai bune și mai puțin bune, despre sentimentele noastre.
Când am văzut prima oară rețeta, mi-am zis să o încerc pentru că este dulce, simplă, rapidă. Așa că o partajez și cu voi, în cazul în care vă atacă o poftă de dulce și nu știți ce să faceți repejor.
Lista de ingrediente:
180 g Nutella (eu am avut Finetti Duo);
1 ou;
150 g făină;
1 lingură unt de arahide (opțional).
Am amestecat într-un castron ciocolata cu oul și cu untul de arahide, folosind lingura de lemn. Eu ador untul de arahide, așa că m-am gândit că nu are cu ce strica. Data viitoare, vreau să încerc cu unt de migdale.
Am adăugat treptat făina, puțin câte puțin. Compoziția trebuie să fie consistentă. Nu am reușit să o amestec doar cu lingura, așa că am luat-o la frământat cu mâinile. Cam așa arăta la final. Nu am mai avut răbdare să o țin la frigider o jumătate de oră.
Preîncălzim cuptorul la 180 de grade.
Ne ungem pe mâini cu ulei și formăm biluțe în căușul palmei.
Le presăm ușor cu degetul cât să facem o adâncitură, de aspect sau pentru a adăuga diverse: alune, alune de pădure, fistic, migdale, fructe de pădure. Cam ce aveți la îndemână. Eu am avut fistic.
Le-am lăsat la cuptor 15 minute. Textura este superbă, crocant la exterior, soft la interior. Merg ornate și cu frișcă, ciocolată. Să ne destrăbălam!
Mi-a plăcut întotdeauna să scriu. Pare banal, nu? Când m-am angajat eu prima oară, să treci scrisul în CV ca hobby te făcea să pari boemă, poate chiar naivă și era clar pentru angajator că nu va avea ce face cu tine.
Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc și să scriu, să pun gândurile pe hârtie, să le materializez. Am început să citesc destul de timpuriu. Asta m-a ajutat mult: mi-a satisfăcut curiozitatea, mi-a dezvoltat vocabularul, mi-a deschis pofta de scris. Am avut jurnal, mi-am scris gândurile, am trăit în epoca scrisorilor, a corespondenței scrise pe hârtii fizice, nu doar în on-line.
Internetul a venit cu viteză. Tehnologia ne ajută să fim rapizi, să avem timp și de altele, să putem face mai multe. Chiar acum eu pot gândi aici liniștită, filosofa, în timp ce la Crock-Pot mi se gătește pieptul de curcan și pâinea se coace liniștită în mașina de făcut pâine. Și în același timp, vasele sunt clătite tot de un roboțel și hainele sunt uscate liniștite cu aer cald la mașina de spălat cu uscător.
Stilul meu de scris – da, am un stil – este inspirat de tot ce am citit toată viața (am adorat și încă ador stilul lui Marin Preda), de muzica ascultată (mulțumesc, Tudor Chirilă), de emisiunile mele preferate (Andi, ma înclin) și de stand-up-uri (Costeluș, fuuugi).
Pentru a scrie, pentru a îți expune sentimentele, ai nevoie de timp: timp pentru tine, timp de gândire, timp de citit, timp de gătit. Timp! Iar eu, eu nu știu cum să fac să am mai mult timp. De ce nu am timp să fac tot ce îmi propun? Păi motivele evidente ar fi: am 2 copii de 2 ani, 1 soț, scriu pe 2 bloguri, gătesc, spăl, calc rufe, împăturesc și ordonez haine, strâng jucării, și printre astea toate, mai am și un job. La o corporație, pentru inginerul din mine.
Eh, după prima săptămână de muncă, aș vrea să vă dau raportul scris. Cum a fost săptămâna mea? A fost!
Credeam că 2 copii îți pot mânca răbdarea. M-am înșelat! O conexiune slabă la rețea te va epuiza. Pierderea muncii tale de acum 2 ani jumate, te va bulversa. Eh, și dacă aducem vorba și de dosarele cu șină ce trebuie depuse la stat și aici, și acolo și dincolo, sau despre vizite medicale reportate pentru că ne-a arătat nouă un mic virus cum ne poate bulversa, eh, parcă viața de mamă ce stă acasă cu 2 copii mici nu mai pare așa stresantă.
Bine am revenit la muncă! Bine că avem work from home! Omul oricum nu e mulțumit. Nu e cazul meu. Mie mi se pre mană cerească ca după o noapte cu cine-mai-știe câte treziri să pot să îmi iau cafeaua lângă laptop, cu părul ciufulit, cu cearcănele până la buzele ne-rujate și să casc liniștită fără să îmi fie frică de atenția colegului din față la măselele mele.
Ați căutat pe Google ”Cum te descurci și cu cariera și cu familia?” ? Or să vă apară sute de articole, majoritatea cu rol de sperietoare. Vă spun (și) eu acum. Răspunsul e simplu: one day at a time! sau Baby-steps! Fiecare zi va aduce provocări, fiecare zi va aduce noi task-uri, noi viruși, situații ce par interminabile și din care de abia așteptăm să scăpăm. Laptopul îl închidem după-amiaza. Copiii îi culcăm seara. Respirăm, adormim și o luăm de la capăt! Și e minunat așa!
O să încercăm și o să și reușim să le ducem pe toate la bun sfârșit, chiar dacă suntem obosite, chiar dacă suntem la a 2a sau a 3a cafea, chiar dacă luăm vitamine ca să mai combatem oboseala! O să avem sau o să încercăm să avem 10 minute libere pe zi, minute în care ori vom bea o cafea, un ceai, mâncăm o prăjitură, un măr, tragem aer în piept și ne uităm pe cer, pe geam sau pe pereți!
Și știți de ce vom reuși? Pentru că suntem mămici! Pentru că suntem femei! Pentru că suntem învățate să jonglăm mai multe task-uri! Vom reuși, vom presevera și vom fi cele mai bune versiuni ale noastre!
Mamele care se întorc la muncă ar trebui să se gândească ce experiență au câștigat în lunile sau anii petrecuți acasă cu copiii. Este experiență relevantă pentru angajator! Iar angajatorii știu din studii clare că mamele sunt niște angajați tare buni și eficienți. De exemplu, organizarea vacanțelor cu copiii înseamnă experiență în gestionarea materialelor (bagajele cu haine, farfuriuțe, tacâmuri, biberoane) și a forței de muncă (soțul și copiii), experiență în gestionarea timpului (planificarea pauzelor pe autostradă pentru a ajunge la timp la cazare), experiență în managementul banilor (mai e nevoie să explic?) și rezistență la stres (înțelegeți despre ce vorbesc, nu?).
Așa că, răspunsul nu stă în teorii, ci în noi! Eu nu îmi pun problema că nu o să mă descurc, ci îmi gândesc acțiunile pentru că trebuie să mă descurc!
Grișul cu lapte este o rețetă a copilăriei. Este un răsfăț al bunicii, un dulce de casă simplu și bun. Mie îmi plăcea cu dulceață de vișine sau de cireșe negre. Este un desert transmis din mamă în fiică și de la bunici la nepoți, ceva rapid, gustos și bun. Un desert care îți va trezi amintiri frumoase și delicioase!
Nu acordăm suficientă importanță grișului. Grișul are un conținut redus de sodiu și de grăsimi saturate.Grișul obținut din grâu are cel mai mare conținut de gluten și este bogat în amidon și proteine. Grișul este folosit în preparate pentru feluri principale (supă cu găluște, mâncare cu găluște) sau pentru deserturi (cremă pentru diverse prăjituri, desertul clasic griș cu lapte, budincă de griș cu caramel).
Lista de ingrediente:
500ml lapte;
4 linguri griș de grâu;
2 linguri zahăr sau miere sau zahăr de cocos/ștevie;
1 cub unt;
un praf de sare;
un praf de scorțișoară;
un pliculeț de zahăr vanilat.
Într-o crăticioară amestecați laptele cu zahărul și cu praful de sare. Aduceți laptele la punctul de fierbere și apoi dați focul mic.
Adăugați grișul în ploaie, amestecând bine cu un tel mic. Lăsați pe foc cam 10 minute, până se îngroașă, amestecând continuu.
Dacă doriți să îl răsturnați, secretul este să umeziți trei boluri mici și să le umpleți cu griș. Le lăsați să se răcească și după le băgați la frigider pentru minim 2 ore. După, doar le scoateți din frigider și le răstunați. Astfel vor arăta ca o budincă pregătită pentru un rege.
Eu am ales de data asta să adaug dulceață de portocale are o aromă minunată.
Grișul se absoarbe rapid, deoarece nu are fibre, așa că va crește masa corporală. Îl vom consuma cu grijă, nu foarte des. Avem grijă atât de silueta noastră, cât și de a copiilor.
Pentru Micii Mofturoși, am decorat grișul cu zmeură și banane. A fost un succes!
Mama Chilli - Gătim cu Suflet 